Tocmai am vazut o postare cu textul: “In loc sa spui imi pare rau ca am intarziat” sa zici “Multumesc ca m-ai asteptat”. Atitudinea mea defineste relatiile pe care le am cu oamenii. In una din zile fetita mea mi-a zis: “Tu tot timpul esti buna cu lumea, zambesti si vorbesti frumos”. Pana in acel moement nici nu mi-am pus problema ca as face asa ceva. Sunt o persoana extrem de sincera si fac ceea ce simt in ceea ce priveste relatiile interumane. Desigur, atunci cand am o persoana pe care nu o plac, am si astfel de presoane 😉 , ma intreb daca o nu plac sau ceva din comportamentul ei imi apasa mie niste butoane.
Nu tot timpul am fost asa. De fapt, la inceputul vietii am fost asa, pana prin liceu si am invatat ca “sunt luata de fraiera”, cum se zice. Asa ca am adaptata o atitudine diferita de ceea ce simteam. Am inceput sa fiu extrem de rece si de distanta cu lumea din jurul meu. Lucru curios, oamenii erau mai atrasi de mine ca pana in momentul acela. Acest lucru a functionat pana l-am intalnit pe iubitul meu, pe care exact aceasta atitudine l-a atras 😀 Atunci emanam incredere si impuneam un anume respect. Nici acum nu imi dau seama de ce oamenii reci si duri impun respect. Cred ca se trage de la educatia noastra 🙂
Cand l-am intalnit pe EL, a inceput sa topeasca din straturile mele reci si in interiorul meu a inceput sa se duca o lupta intre masca puternica, care era un scut, si fiinta autentica care eram EU. Intr-un final am ajuns sa ma accept tot mai mult si sa arat in afara ceea ce este in interior (asa vreau sa cred 🙂 ).
Cred ca din frica de a nu fi acceptata am construit ziduri in jurul meu. Am adoptat o atitudine care credeam ca da bine, si chiar asa a si fost. Mi-a slujit mult timp aceasta atitudine. Niciodata nu am fost obraznica sau nesimtita (cred si sper asta 🙂 ) doar ca eram extrem de inchisa.
Ce am observat de cand m-am deschis, este ca spre mine vin oameni deschisi. Atunci cand eram rece si dura, in jurul meu aveam exact astfel de oameni. Atunci asta imi doream, iubirea si acceptarea acestor oameni. Ce nu intelegeam este ca si ei purtau o masca, inca mai cred asta. Si ca atunci cand nu ai iubire si acceptare nu ai cum sa dai iubire si acceptare. Doar atunci cand ai galeata plina de iubire si de acceptare ai de unde sa dai mai departe. Si mai interesant este ca atunci cand dai primesti inzecit.
Pe atunci imi era frica sa fiu ranita. Acum imi dau seama ca nimeni nu ma poate rani decat atunci cand eu il las, ca nu ma ranesc oamenii ci asteptarile mele de la ei, ca ranile se creaza atunci cand eu sunt dezamagita si dezamagirea vine din mine nu din afara. Atunci cand nu am asteptari si daruiesc doar ca sa ma simt eu bine prin acest gest, nimic nu ma poate rani.
Frica poate face multe distrugei in domeniu de relatie. Frica este raspunzatoare pentru comporamente deviante. Frica este totodata un instrument miracol, daca stii cum sa-l folosesti. De fapt, frica este instinctul de autoaparare si atunci cand intelegem ca nu ai de ce sa te aperi, frica devine prieten cu tine.
Asa ca atitudinea mea imi aduce oameni semeni mie. Atunci cand nu-mi plac oamenii din jurul meu cea mai inteleapta intrebare este: “Cum de acesti oameni se simt bine in jurul meu?”, “Ce pot sa schimb ca in jurul meu sa fie altfel de oameni”. Cred ca e adevart ce se spune, devina tu ceea ce iti doresti sa ai in jurul tau si atunci si cei din jurul tau vor fi semni tie 🙂
In concluzie, am vrut sa scriu una si am scris alta 😉 Ideea nu era sa ma laud cat de faina sunt, daca citesti aceste randuri, deja stii acest lucru 😛 , ci sa impart cu tine acest gand: odata cu schimbarea mea interioara se vede si schimbarea exterioara de langa mine. Nu stiu cat de faina sunt eu dar cand ma uit in jurul meu imi place extrem de mult ce vad, oamenii de care sunt inconjurata si nu contenesc sa fiu recunoscatoare ca acesti oameni au ales sa fie langa mine!!!
Te salut cu mult drag si umilinta, Tosha.