Copii supradotati

Azi vreau sa discut despre un subiect extrem de delicat dar si la fel de important pentru mine: Copii supradotati sau copiii cu potential mare. Nu este un secret ca am doi copii cu potential mare si ca am mai povestit in nenumarate randuri cum am evitat sa spun accest lucru timp de mai bine de 7 ani. Am evitat sa o spun din frica ca voi fi judecata, ca va crede lumea ca ma laud. Aceasta este perceptia marii majoritati, ca un copil cu potential mare este o mandrie pentru familia lui. Din nefericire si eu credeam acest lucru, undeva in inima mea ma mandream cu ei si imi era frica sa vorbesc despre acest lucru. Pana intr-o zi cand am citit un articol despre acesti copii. Am mai citit si pana atunci articole, carti si studii dar ce m-a socat, si vreau sa folosesc acest cuvand – socat, este faptul ca am citit marturisiri ai acestor copii, cum se simt ei in societatea care ii ignora total. La vremea respectiva si eu intr-un fel imi ignoram copiii pe acest plan. Din acel moment am decis sa vorbesc despre copiii cu potential mare si despre faptul ca ei au nevoi speciale.

Un copil supradotat nu este doar un copil cu IQ mare. Este un copil care in primul rand nu-si gaseste locul in societate. In marea majoritate a cazurilor copilul are dificultati de socializare si nu fiindca el ar avea o problema cu interactiunea umana, cum se crede, ci fiindca acesti copii fiind mai destepti decat copiii de varsta lor nu au ce discuta sau au o perspectiva diferita decat cei de varsta lor.

In al doilea rand este viziunea copilului asupra vietii si asupra cum ar trebui sa se intample lucrurile. De multe ori observa foarte bine care sunt incorectitudinile si faptul ca adultilor li se permite anumite lucruri si lor nu. Relatia cu adultii si implicit cu atoritatea de multe ori este una dificitara. Sunt “neascultatori” spun unii insa, nevoia lor de corectitudine si de a sti lucrurile in ordine, si nu neaparat ordinea fizica, este foarte meare.

Au o minte extrem de creativa si asta se reflecta in multe idei. Acesti copii pot produce zeci de idei pe zi si asta se traspune si intr-o lipsa de rabdare in a face sarcini. Poate sa se plictiseasca sa faca o sarcina la scoala/gradi dar poate sa constriuasca sau deseneze zeci de minute in sir. Faptul ca au multe idei ii duce la ideea ca pot aduce multe imbunatatiri la ceea ce fac in momentul prezent ceea ce de multe ori poate sa-i duca si la indecizii si la lipsa de constanta. Din pacate acest lucru este perceput si ca o lipsa de concentrare si de o incapacitate de a duce la bun sfarsit ceea ce fac.

Si nu in ultimul rand acesti copii, daca nu sunt ajutati sa se dezvolte emotional, vor fi lipsiti total de empatie. Ei merg mult pe ceea ce stiu si pe ce se pot baza si atunci cand este o regula nu se sfiesc sa verbalizeze nerespectarea lor. Din pacate unele pot fi destul de lipsite de empatie. Imi amintesc de baietelul meu cand si-a pus mana la nas atunci cand ne-am intalnit cu o persoana urat mirositoare :), sau cand a vazut pe cineva ca mananca prea mult si se mira unde incape.

In final as vrea sa adaug ca acesti copii sunt minunati daca vezi minunatia lor, si daca intelegi ca sunt diferiti si ca au nevoi diferite. Cele expuse mai sus arata doar o parte din lucrurile care sunt specifice copiilor supradotati. Incearca sa vezi nevoia lui si sa pleci de la premiza ca nu este “obraznic” sau ca nu vrea sa te enerveze. Cauta sa vezi ce motiv a avut sa faca acel lucru “groazni” sau chiar poti sa-l intrebi direct. Daca a inceput sa vorbeasca deja iti poate spune clar ce a fost in mintea lui. Si inca ceva: are mare nevoie sa fii acolo si sa stie ca el nu este diferit, ca nu a gresit cu nimic si ca faptul ca este “asa” este un dar nu o povara. Ca ceilalti copii si ei sunt in regula si ca doar nu se potrivesc cu el, si ca exista copii si adulti care pot sa-l inteleaga si sa vada cat de minunat este el.

Te salut cu drag, Tosha.