Azi vreau să-ți mărturisesc câteva greșeli când vine vorba de ora de culcare a copilului, fie că e bebe sau este mai mare.
1. Uit să îmi amintesc că este bine intenționat
Când era fiica mea mică mă enerva enorm de mult că nu se culca când vroiam eu. De cele mai multe ori aveam impresia că îmi face în ciuda. Acum are 14 ani, imediat , și am zile în care văd lumina aprinsă la ea și mă gândesc “de ce nu se culcă!!” Din pacate de multe ori uitam că un copil nu are buton de Off. El nu poate să se culce la comandă. Astfel că atunci când eu vreau ca el să se culce, poate el vrea să exploreze. Nu-mi face în ciuda, nici nu se gândește la mine, nu este despre mine atunci!!! Chiar dacă e ora de culcare, posibil să nu își dea seama de oboseală și să își dorească să exploreze. Este responsabilitatea mea de adult să fiu acolo pentru el în procesul de intrare în somn cu ușurință și blândețe.
2. Nu-i las spațiu de manifestare
De multe ori am agenda mea. Îi spun o poveste sau îi citesc ceva, sau chiar îi cânt din dorința de a adormi mai repede copilul. Sunt momente când este bine pentru el și sunt momente în care are nevoie de spațiu, de liniște sau chiar de atenția mea că el vrea sa-și cânte singur. Daca eu îi acopăr toată încăperea, tot spațiul cu energia mea, s-ar putea să-l “sufoc” și să nu simtă că poate să se manifeste. Rezultatul este agitația și timpul mai lung de intrare în somn.
3. Nu am răbdare
Ooooooo, asta cu nu am răbdare este bună rău de tot Este încă ora X și știu că el trebuie să se culce!!! Uit că el are ritmul său de adormit, de făcut lucrurile. Eu vreau ca el acum să adoarmă că eu am de plecat undeva sau să merg și eu să mă spăl și să mă culc !!!! Ar fi ideal sa fie exact cum îmi doresc doar că atunci când eu sunt agitată invariabil îl agit pe el. Când mă simte că mă grăbesc, inconștient vrea să mă țină mai mult lângă el. Atunci când îmi amintesc că starea mea îl împactează și pe el, mă liniștesc și el adoarme mult mai repede. Desigur sunt și momente când trebuie să plec, dar atunci prefer să nu-l culc decât să-l agit și mai tare.
4. Nu știu când să mă opresc
De multe ori la culcare, fie că e ziua sau seara, ne jucăm. Joacă se poate transforma în una mai activa, corp la corp și la un moment dat eu mă entuziasmez că el râde și ne simtim bine. Există acel punct când este suficient pentru el, de când joacă devine o povară pentru el. Dacă în acel moment nu mă opresc, el este posibil să nu știe să-mi spună stop. Nevoia nativă de a îmi face pe plac îl va împiedica de multe ori să se împotrivesc. Atunci este nevoie ca eu în permanență să îi iau “pulsul”, să fiu atentă la ce semne îmi indică, să mă asigur că este cu bucurie în jocul pe care îl avem și că nu este acolo de dragul meu.
5. Nu observ semnele de oboseală
Înainte de perioada de somn naturală a ochiului meu, există semne subtile că îi este somn. Începe să se lipească mai mult de mine, cască, are zile în care e mai mârâit sau îl văd că îmi cere să facem lucruri mai statice(toți cei 3 copii ai mei sunt extrem de activi). Dacă nu sunt pe fază, sau am alte lucruri de făcut și nu sunt cu ochii pe el, sau poate nu este cu mine în acea perioadă și persoana nu știe semnele, de multe ori copilul trece dincolo de oboseală, să-i zic așa. Cu alte cuvinte, îi sare somnul. Asta nu înseamnă că nu mai este obosit ci că începe corpul să compenseze. De multe ori copilul începe să fie mai activ, ca să nu zic agitat. Parcă chiar atunci vrea să se joace cu toate jucăriile. Dacă nu m-a văzut toată seara, de exemplu, vrea să se joace cu mine și să-mi arate tot ce a facut el în lipsa mea. Fiica mea vrea să povestească cu mine și să-mi spună tot ce nu a apucat să-mi spună în timpul zilei.
Rolul meu ca părinte este să fiu acolo și să știu să pun limita cu blândețe. Și să țin minte că el este bine intenționat și că doar vrea să se conecteze. Să am răbdare să mă conectez astfel încât el să poată sa adoarmă cu ușurință și în iubire.
Tu ce greșeli faci la ora de culcare?
Te-ai regăsit în vreo una de mai sus?
Somn ușor
Tosha