La prima oră facem dezvoltare personală și mișcare. Avem 30 de minute în care vorbim despre cum a fost ziua lui A cu o zi înainte, cum s-a simțit și alte teme ce se ivesc la ora respectivă. Azi am pus cea mai interesantă întrebare de când sunt acasă cu el: Ce îți place la tine?
Deci, am pus întrebarea magică și mă așteptam de la A la o pleiadă de caracteristici despre el, însă … am fost extrem de uimită să constat că, acest copil minunat, nu poate să scoată din el nici un motiv de ce îi place de el.
Am trecut pe o alta întrebare ajutătoare: Cum l-ai descrie pe Andrei, dacă nu l-aș cunoaște. Multe zâmbete stinghere dar nici un răspuns concret. Începea să fie ciudată situația. Când l-am întrebat: De ce îți place de Angi (Angi fiind sora lui). Mi-a dat imediat răspunsuri minunate, printre care: fiindcă poartă fustiță 😉 și că are inima mare 😉 Deci … nu logica e problema. După încă câteva întrebări și câteva discuții pe lângă subiect (pentru a mai dezamorsa situația….) am aflat de la scumpul meu copil că el nu se laudă, că nu-mi dă cuvinte de laudă pentru el!!!!!!
Eram într-o revoltă de nedescris!!!!
De ce??? Fiindcă eu am crescut cu aceasta stupidă idee: “Lauda de sine, nu miroase a bine”. Dar ce înseamnă de fapt lauda????? I-am explicat lui A că atunci când spui ceva frumos despre tine care este fals, se numește laudă. Dar atunci când spui ceva frumos despre tine care este adevărat, este doar relatarea adevărului.
În următoarea secundă mi-a venit o idee genială. Cum ar fi să-i spun copilului ce apreciez eu la el, nu să-l laud ci să-i spun sincer ce îmi place la el. Am început să spun, rând pe rând ce îmi place la el și într-un final, foarte nedumerit și fâsticit, mi-a spus că îi place la el că este energic. Atât!!!! după 20 minute de discuții… Este un început!
De ce scriu azi despre asta???
Este atât de trist că suntem învățați de societate să nu ne apreciem, că doar de – “lauda de sine nu miroase a bine”. Este extrem de important să ne cunoaștem propria valoare!!!! fără a ne supraaprecia și fără a ne subaprecia. Dacă noi nu o cunoaștem, nu avem cum să transmitem sincer și fără “laude” copiilor noștri.
Te încurajez să vorbești cu copilul tău despre ce calități îți place la el, la tine. Învață-l că a îți cunoaște valoarea este ceva natural și foarte util de-a lungul timpului. Te încurajez să-ți găsești propria valoare și să ți-o asumi cu toată responsabilitatea. Este în regulă să știi că tu contezi, că ai o valoare și că ești unic, este în regulă să te gândești ce îți place la tine și chiar să găsești ce îți place la tine, este în regulă să te iubești, este în regulă să știi că ai lucruri la care de pricepi și la care nu, este în regulă să îți recunoști propria valoare!!! Desigur toate acestea într-un mod umil și cu recunoștința că le ai și ai curajul de a le observa.
Acestea fiind spuse, reamintește-ți că ești iubire în esență!!!
Tosha.