Homeschooling: mindfulness

Această noțiune este relativ nouă pe “piața” României dar deja este destul de răspândită, cel puțin în România. Drept dovadă anul acesta în Timișoara se aleargă pentru un proiect cu numele “Mindfulness pentru Inimi, prin Educație”, care își propune să aducă mindfulness-ul în școli. Mai multe puteți citi, dona și chiar alerga aici. Eu am luat legătură cu aceasta nouă noțiune, pentru mine, acum 3-4 ani, când am întâlnit-o pe scumpa mea prietenă Daniela Doru și proiectul ei “In JoY“. Cum îl aplic la clasa?De câteva zile îmi propun să scriu acest articol, din momentul când am plecat de la workshopul InEdu cu numele “Mindfulness pentru profesori.” Am ajuns acolo din motive egoiste și am profitat la maxim de meditațiile care au fost acolo și de atmosfera de vis care ne-au oferit facilitatorii: Emilia Petcovici , Daniela Doru și Sașa Bodeanu. Îți las aici linkurile (așa cum știi, foarte rar pun linkuri, doar când chiar cred că merită și acum sunt convinsă că ai ce să înveți de la acești oameni) și te încurajez să intri pe ele și să iei contact mai mult cu mindfulness, mai mult decât cele câteva idei pe care le pun eu azi aici.

Deci, ce este și de ce scriu despre el în categoria de homeschooling. Mindfulness este starea de prezență. Ușor de zis și extrem de greu de realizat (pentru unii 😉 ). De câțiva ani tot am această idee, pe care am auzit-o pe undeva, că omul este dependent de hormoni, fie de hormonul fericirii, fie de cel al stresului. Cu cât mai mult îi dai cu atât mai mult își dorește. Cam asta este definiția dependenței. În cazul în care hormonul stresului este “invocat” mai des, ajunge să fii dependent de el. Am încercat și experimentat pe propriul corp, că dacă îi dai multă fericire, chiar dacă aparent nu ai motive, el își dorește mai mult, până în final când ajungi să te trezești fericit și să fii întrebat “Ce ai de ești așa fericit 🙂 ” (Iubitul meu mi-a zis într-o zi: nu ai nevoie de motive să fii fericită. Fericirea este o stare naturală, starea de fapt a omului. Ce iubit deștept am 😉 ). Așa că prin mindfulness poți aduce conștient starea de fericire, de recunoștință în prezent.

Eu cu A am practicat și practic multe tehnici de meditație și de mindfulness de-a lungul acestui an și azi vreau să numesc câteva:

1. Respirația. Îl rog pe A să respire cu gura închisă și să fie atent pe unde intră aerul. Pe nas desigur 🙂 Apoi să simtă cum în burtică se umflă un balon. La expirație îl rog să fie atent cum aerul iese din nări, apoi data viitoare cum iese prin gură. Discutăm ce simte și cum simte. Este o mare diferență de CUM simte și CE simte. Aerul – este CE și cum se contractă burtica, gâtul cum se mișcă –  este CUM.

2. Auzul. Aici am discutata cu A să închidă ochii. I-am explicat de ce trebuie să închidă ochii prin faptul că atunci când are ochii închiși își reduce toată atenția doar la auz. Am discutat ce a auzit când a avut ochii închiși. Și-a dat seama că a auzit mai multe cu ochii închiși decât cu ochii deschiși și într-un final a concluzionat că de fapt de auzit, auzea și cu ochii deschiși dar nu era atent la el.

3. Simțul. L-am rugat pe A să simtă fiecare parte a corpului său, să-mi spună cum se simt acestea. Am întrebat dacă simte hainele, suprafața pe care sta și dacă simte corpul lui care este nemișcat.

4. Emoția. L-am rugat pe A să se gândească la cel mai fericit moment din viața lui. Apoi Am discutat unde simțea emoția de fericire, cum se simte ea. I-am explicat că de fiecare dată când se simte trist, furios sau îi este frică poate să se gândească la această emoție, la cum se simte ea în corpul lui. I-am explicat că acest lucru nu i-l poate lua nimeni.

Sunt doar 4 exerciții care practicate cu regularitate pot aduce extrem de mult beneficiu copilului cât și ție, adultului.

Creierul nostru creează realitatea și doar de tine depinde ce fel de viață vrei să ai. Tot la acel eveniment, Emilia mi l-a recomandat pe Dr. Joe Dispeza, și pentru acest lucru sunt extrem de recunoscătoare!!! El explică așa de frumos din punct de vedere științific ceea ce ți-am zis eu mai sus.

Cam asta am vrut să zic azi despre mindfulness.

Te salut cu drag,

Tosha.