Dupa ce am ajuns la parintii mei am avut ocazia interctiunii umane 🙂 Interactiuni umane de suflet. Cred ca astea sunt acele momente care te pot scoate din orice stare.
Am povestit cu mama si am povestit cu tata. Am niste parinti de nota 20. Din totdeauna au fost oameni in rand cu timpul. Amandoi sunt foarte realisti si am reusit sa comunic cu ei tot tipul. Cand eram mai tanara imi doream sa le pot da copiilor mei cel putin ceea ce mi-au dat ei: PRIETENIA.
Ce este de fapt prietenia? Cum o percepem? Chiar te rog sa imi scrii in comentariu ce reprezinta pentru tine prietenia. Cand am ajuns in Roamania (sunt nascuta si am facut liceul in Republica Moldova) imi era extrem de greu din punct de vedere al interactiunii umane. Eu am crescut intr-un orasel mic, unde toata lumea stia pe toata lumne si relatiile interumane erau foarte frumoase (asta in cazul in care erai acceptat social 🙂 ). Mai tarziu am aflat ca si aici, in Romania, era la fel dar mai mult la sat, unde toti se cunosc intre ei.
Am suferit mult ca nu aveam prieteni. Pentru mine un prieten insemna un om care sa ma sustina in toate si sa ma pot baza pe el in toate. Am suferit mult ca pe undeva cerintele mele erau prea mari. Ca acele personaje perfecte din povesti, carti si romane nu existau cu adevarat. Ca cei zeci de prieteni, cu care am crescut eu in casa parinteasca au disparut ca principiu din viata mea. In casa mea nu calca nimeni si eu nu ma simteam prietena cu nimeni. Nimeni nu era asa cum vroiam eu. Nu exista un prieten “universal”!!!!! Putinele mele prietene din facultate au plecat inafara si eu ramasem singura 🙁
Au mai trecut cativa ani si eu mai crescut, din toate punctele de vedere. Nu pot sa zic ca a fost o placere dar am invatat ca prietenia este o treaba foarte “incalcita”. Am invatat ca nu exista un prieten “universal”. Ca exista prieteni de context si mai mult de atat, ca este in regula sa fie asa.
Acum ma bucur de oameni de calitate in jurul meu si am realizat ca un prieten nu are un “checklist”. Nu poti sa-ti faci prieteni ghidandu-te dupa niste principii. Prietenia se creaza pur si simplu. Legaturile intre oameni se creaza la un nivel subtil, la un nivel la care nu poti sa il “controlezi”. Uitandu-ma in urma, este foarte posibil sa imi fi dorit atat de mult sa fiu prietena cu unele persoane incat le speriam, la nivel subtil, le acaparam tot spatiu de prietenie intre noi doua si nu mai ramanea spatiu de manevra pentru ele. Este greu sa iti faci prieteni daca nu te-a invatat nimeni si mai ales daca te simti singur. Am invatat un lucru trivial in relatiile interumane: daruirea neconditionata intr-o relatie. Atunci cand daruiesti fara sa astepti, nu iti faci asteptari si orice primesti inapoi este un plus 🙂 “Smecherie cu surub” cum zicea bunicul meu 🙂 .
Concluzie: prieten este doar un cuvant si un concept pe care l-am invatat in copilarie si pe parcursul adolescentei. Eu am fost tot timpul “diferita” de cei de varsta mea, neinteleasa 🙂 si acum inteleg ca este in regula si asta!! Prieten este acel om care este langa mine acum! Este total irelevant cat va sta, conteaza doar cum ma simt acum!!!!
Cam asta am avut de spus azi despre interactiunea umana :).
Te salut cu drag, Tosha.