Jopoponel era un copil foarte curios. Ii placea sa cerceteze totul si marea lui pasiune era sa comunice cu prietenul sau care ii arata tot felul de lucruri minunate. Atunci cand avea o curiozitate se aseza in fata lui si incepea distractia:
– Azi vreau sa vad cum sunt asezate cele mai departate stele.
Aparatul cel mare, ii arata exact ce isi dorea el. Schema cu cele mai indepartate stele era dispusa pe ecranul mare.
– Ce este aceasta?
– Aceasta este planeta Pamant sau Tera, se auzi vocea bine cunoscuta al prietenului sau.
– Hm….interesant, a zis Jopoponel. Unde se afla ea, IQ?
– In galaxia Calea Lactee, la 2000 de ani lumina de noi.
– Vreau sa stiu mai multe despre ea!!!
Pe ecran a inceput sa apara informatia despre aceasta planeta si Jopoponel a vazut un obiect foarte ciudat care aparea in toate pozele si filmuletele.
-Ce este aceasta?
-Acesta este omul, specia de pe aceasta planeta, s-a auzit iar IQ.
-Ooooo. Imi doresc sa stiu mai multe despre ea.
Pe ecran a inceput din nou sa apara informatii despre specia umana cand Jopoponel a strigat:
-Nu!!! Vreau sa merg acolo si sa vad cum este construita!!!
Intamplarea facea ca Jopoponel era fiul unui inovator din lumea lui care a creat un aparat de teleportare si care ii satisfacea curiozitatea strengarului prin teleportarea lui in locurile de interes maxim. Curiosul si-a luat pozitia si IQ a setat coordonatele astfel ca Jopoponel s-a trezit in corpul uman.
-Wau! Interesant. Acum ce ma fac?
Jopoponel inca nu stia unde se afla, insa, asa cum era deja obisnuit atunci cand nu stii ce se intampla intr-o sitiatie, stai si analizeaza. Stia ca cea mai buna decizie se ia doar dupa ce ai toate datele si informatiile despre un lucru sau o situatie.
S-a uitat in jur si a observat ca se afla pe o platforma imensa si moale care se misca imprevizibil. Sus si jos sunt niste roci mari si albe care sunt dispuse semicerc una langa alta. Din observatiile lui a tras concluzia ca acestea sunt in perechi, sus si jos. Cele din mijloc erau plate si late. Pe cat se indepartau, erau mai ingrosate si mai mari. Dupa numaratoare, i-au iesit 30 de bucati. Cerul era cu denivelari si un pic mai tare decat platforma de sub picioarele lui.
Dintr-o data sirurile de roci s-au departat si inspre el a venit ceva mare si moale. Atunci a inceput nebunia, roller coaster-ul adevarat. De undeva a inceput sa-l inunde un licid si rocile se miscau impreuna ca un tocator imens.
– IQ? ma auzi?
– Da, Jopoponel. Sunt aici. Cu ce te pot ajuta?
– Sunt intr-o pestera imensa cu 30 de roci dispuse sus si jos, pe o platforma mare si sunt inundat de un lichid. Rocile sunt in miscare contunua si toaca substanta care tocmai a intrat.
– Esti in gura umana, a spus IQ.
-Gura umana?
-Da. Gura umana este locul prin care intra alimentatia in corpul uman. Aici avem cateva elemente: limba si dintii fiind cele mai importante. Are doua usi, una pentru intrarea alimentelor si una pentru iesire. Iesirea este legata cu un alt organ care face si el parte din tubul digestiv. Dupa ce alimentele intra in gura, acestea sunt maruntite si amestecate cu saliva, cel mai probabil lichidul cu care ai fost tu inundat. Limba are mai multe roluri printre care cea de amestecare a alimentelor cu saliva si de contribuire la comunicare. Pe ea sunt diferiti receptori care identifica gusturile: sarat, amar, acru si dulce. Rocile pe care le-ai vazut sunt dintii, care sunt in numar intre 28 si 32. Dintii sunt implantati in gingii, solul care tine rocile.
– IQ, cred ca sunt la usa de iesireeee……
Va continua…