BY Tosha DECEMBER 15, 2015
Într-o cameră semiluminoasă, în patul mare sunt culcate mama și fetița. Fetița se mişca într-una și nu reușește să adoarmă. Mama obosită de peste zi  închide ochii și într-un moment se trezește într-un loc total diferit de ce văzuse până atunci. Sufletul i se umple de fericire și liniște. Se uită în jur și văzu o poartă mare. Când a încercat să treacă dincolo văzu că spre ea venea un iepure mare.
–      Unde este fetița ?
–      Poftim ? spuse mama foarte surprinsă.
–      Nu poţi trece. Eu aștept copii la poartă și îi conduc înăuntru.
Pe fața mamei se citea nedumerirea pe care o avea.
–      Îmi pare rău, nu m-am prezentat. Eu sunt Iepurașul și noi ne aflăm în fața intrării din Lumea Viselor.  Eu aștept copiii să vină și de aceea am întrebat unde este fetița. Sunteţi o mămică de fetiță nu ?
–      Da.
–      Atunci vă voi ruga să mergeți și să aduceți fetița.
–      Dar fetița mea nu prea se împacă cu somnul. Se învârtește de o sută de ori și nu vrea să adoarmă.  Într-un final, după minute în şir de agitaţie adoarme și ea.
–      Dar respectaţi cele cinci reguli de bază a trecerii în Lumea Viselor ?
–      Cele cinci reguli ? Care sunt alea ?
–      Păi să vedem:
- Înainte de toate trebuie să ne spălăm pe mânuțe și pe față dacă este la prânz, și să facem băiță dacă este seara.
- După care vine schimbatul în hăinuțele de somn.
- După ce suntem în hăinuțele de somn ar fi bine să facem la oliță.
- Și acum suntem aproape gata de somnic și ar fi bine să ne băgăm în pătuț.
- Și ultima regulă și cea mai importantă este să închidem ochișorii și să-l așteptăm pe moşul.
–      Moşul ? întrebă mama.
–      Da Moşul.  Sigur ați auzit și dumneavoastră de Moş Ene. El este cel ce răspunde de trecerea copilului în Lumea Viselor. După ce copilul a respectat cele cinci reguli și este pregătit de somn vine Moș Ene și pune praf fermecat pe genele copilului. Ochișorii devin grei și se închid bine de tot, iar copilașul vine la mine. Aici eu îl iau și îl conduc în Lumea Viselor.
–      Dar știi, Iepurașule, fetița mea nu e ca toate fetițele. Mi-ar trebui mai mult de atât să o conving.
–      Atunci hai să-ți arăt Lumea Viselor să ai ce să-i povestesti.
Iepurașul a luat-o pe mama de mânuță și a trecut-o dincolo de poartă. Acolo mama a văzut  mulți copii. Toți copiii erau atât de fericiți și se jucau între ei. Într-o parte a văzut un trenuleț mare în care ar fi încăput toți copiii dacă ar fi vrut să se dea cu el. În altă parte era un ursuleț care făcea baloane de săpun. Balonul era mare mare cât un copil, ia câte unul și îl ridică sus de tot de unde se vede toată Lumea Viselor şi după care îl aduce încet în jos.  Undeva departe a văzut o căsuţă. Fără să știe de ce, mama a mers spre ea. Iepurașul a urmat-o fără să zică nimic. A deschis uşa și a intrat. Pe o măsuţă mică era o balerină într-un picior așteptând foarte tristă. Când a văzut-o pe mama a zâmbit și a început să se învârtă. Mamei iau dat lacrimile.
–      Fiecare copil are locul lui special în Lumea Viselor, a zis Iepurașul. În acel loc sunt jucăriile lui preferate și persoanele pe care vrea el să fie acolo. În fiecare seara eu vin pe pământ și mă uit la copil. Atunci știu ce a făcut toată ziua, cu ce s-a jucat  și ce lucru l-a impresionat cel mai mult în ziua respectivă . Dacă i-a plăcut mult de un avion când va ajunge în Lumea Viselor va avea un avion doar pentru el să se joace cât vrea.
Mama nu a mai spus nimic și a plecat spre pământ. Când a deschis ochii fetița încă se agita. Mama a început să-i povestească despre Lumea Viselor. Au făcut rând pe rând toate regulile şi după câteva moment fetița dormea. Pe chipul copilului se citea fericirea și liniștea și în acel moment mama a știut că fetița ei a ajuns în Lumea Viselor.
Cu mult drag, Tosha