Cand am devenit parinte mi-am asumat extrem de mult acest rolul si prin asta am inteles ca trebuie sa invat copiii mei cum trebuie sa faca lucrurile. Sunt destul de toleranta si cred ca dupa 9 ani de parenting am ajuns sa fiu si suficient de empatica.In procesul de educare imi scapa de multe ori un element foarte mic si aparent neinsemnat. Acesta fiind renuntarea la lupta de putere. Recunosc ca 90% din cazuri sunt constienta de acest lucru insa cei 10% de multe ori fac diferenta. Atunci cand sunt prinsa in explicatii si in procesul de aducere la cunostinta a unor informatii uit ca de fapt nu este despre cine are dreptate sau despre cine stie mai multe. Este despre motivatia adevarata a conoasterii.
Eu am fost invatata ca trebuie sa stiu cat mai multe lucruri, ca trebuie sa am o cultura generala cat mai vasta ca sa fiu bine primita in societate. Avand in vedere ca am doi parinti intelectuali care sunt extrem de cititi, am avut tot timpul presiunea de a fi la nvelul lor. Cand ai doi parinti care au citit mult si tie nu-ti place sa citesti, te simti ca oaia neagra( abia mult mai tarziu am gasit adevarata motivatie pentru citit si aceea a fost alta decat fiindca cineva citea foarte mult). Apoi am intalnit iubirea vietii mele, care este extrem de citit si are o cultura generala care ma umilea pe departe. Norocul meu a fost ca iubitul meu nici o secunda nu m-a facut sa ma simt inferioara, ba din contra, cu foarte multa rabdare si iubire m-a invatat lucruri si mi-a aratat ce inseamna CUNOASTEREA. M-a motivat pozitiv sa imi doresc sa cunosc si a eliminat din toata aceasta ecuatie competitia. Pentru prima data in viata mea nu imi doream sa fiu mai desteapta decat cineva ci doar sa imi hranesc CURIOZITATEA.
Acum ma intorc la copii mei si la procesul de educatie. Atunci cand fiul meu incepe sa se supere si sa-mi explice infocat un lucru, pe care il consider gresit, am doua variante:
- sa-l contrazic si sa intru intr-o lupta de putere cu el
sau
- sa-l ascult si sa vad nevoia lui de moment.
Cunoscandu-mi copilul, care este un curios si un avid dupa cunoastere, pot sa fac diferenta cand vrea sa invete sau cand pur si siplu este furios/frustrat sau suparat si isi doreste doar sa-si spuna oful 🙂 .
Cred cu toata fiinta mea ca atunci cand intri in lupta de putere cu orice fiinta rationala de pe acest pamant, nici unul nu va iesi castigat. “Cel mai destept cedeaza” zice un proverb si aici tind sa-i dau dreptate si nu fiindca a-ti apara ideile inseamna a fi mai putin destept ci fiidca doar un intelept isi poate da seama cand o discutie in contradictie este constructiva sau se transforma in lupat de putere.
In concluzie, fii atent la cel din fata ta si simte-i starea si nevoie de moment fara a incerca sa ii arati cat de destept esti tu. Te asigur ca istetimea se vede de la o posta fara a fi aratata intentionat!
Te salut cu drag, Tosha.