Bunicul era chiar în spatele lui și citea o carte. Bunicule, cred că este nedrept, a spus Cristi, dintr-o dată.

• Ce? l-a întrebat mirat bunicul.
• Este nedrept, a continuat copilul, că de ziua mea, toată lumea primește cadouri și eu nu primesc cadouri de ziua celorlalți.
• Da, interesant, a spus bunicul, punându-și ochelarii în carte. Dragul meu, a continuat acesta, ți-am povestit oare despre băiețelul născut în aceeași zi cu tine?

• Nu, a zis Cristi, foarte intrigat. Vrei să-mi povestești acum? l-a întrebat copilul pe bunic, urcându-se la el în brațe. 
• Cu cel mai mare drag, a zis bunicul, și a început povestea. Acum mulți, mulți ani, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, s-a născut un băiat. 
• Cu câți ani în urmă? a întrebat Cristi.
• Cu 2023 de ani în urmă. 
• Aha … ! După o scurtă pauză în care a pus cap la cap informația, a spus foarte serios: Continuă!

În acea noapte, pe cer a apărut o stea, chiar deasupra casei lui Hristos, căci așa era numele copilului. Această veste minunată a ajuns și la trei magi, care au fost ghidați de stea către Hristos, ca să-i poată aduce câte un cadou. Timpul a trecut, și, la un moment dat, Hristos a decis să facă și el oamenilor un cadou.

• Ce cadou, bunicule?
• Bunătatea sa, dragul meu. Oamenii au fost atât de recunoscători, încât, atunci când Hristos nu a mai fost printre ei, au decis ca în data de 25 decembrie să-și facă cadouri unii altora. 
• Așa a apărut sărbătoarea de Crăciun? a întrebat Cristi.
• Da, de aceea și numele tău este Cristian – fiindcă ești născut de Crăciun.
• Aceasta este toată povestea? a întrebat băiatul.

Bunicul a fost amuzat de întrebare. 

• Nu, a zis el în cele din urmă, zâmbind.
• Știam eu, a spus copilul cu voce șoptită și fericit că urmează o continuare.

Bunicul s-a așezat mai bine în fotoliu și l-a strâns în brațe pe copil, de parcă urma partea cea mai interesantă.

• Au trecut ani de zile și oamenii sărbătoreau în fiecare an, pe data de 25 decembrie, Crăciunul. Acest lucru se întâmpla și într-o familie în care s-au născut doi gemeni, pe nume David și Andrei. Ei au crescut în acea familie extrem de numeroasă – cu șapte frați, două surori și cu mulți unchi, mătuși, verișori și verișoare. În fiecare an, părinții lor organizau o petrecere mare de Crăciun, iar la sfârșitul serii, toată lumea primea cadouri. Pentru David și Andrei, seara de Crăciun era cea mai așteptată seară din an.
• Exact ca la noi acasă! a spus Cristi.

• Ai dreptate! Exact așa, a continuat bunicul. Dar, într-o zi, când gemenii au crescut, au avut o neînțelegere, care i-a făcut să nu își mai vorbească un an întreg.
• Cum adică nu au vorbit un an întreg? s-a mirat copilul, iar în ochii lui au apărut lacrimi. Dar nu le era dor unul de celălalt?
• Ba da, a răspuns bunicul. Nu numai că le era dor, ci își doreau mult să se revadă și lucrurile să revină la normal. Din păcate, supărarea lor era atât de mare, încât îi ținea departe unul de celălalt. 
• Bunicule, eu chiar dacă mă supăr pe familia mea – și mă supăr de multe ori, i-a spus Cristi bunicului la ureche, îmi trece într-un an de zile.
• Să vedem ce s-a întâmplat în continuare, a răspuns bunicul. Ca în fiecare an, părinții gemenilor au organizat petrecerea de Crăciun, la care era invitată toată familia, inclusiv gemenii.

Bunicul s-a uitat la Cristi, care zâmbea mulțumit, și a continuat: 

• Iubirea gemenilor era atât de mare, încât nu au putut să refuze invitația familiei și abia așteptau să ajungă la petrecere. Așa cum era tradiția, toată familia era invitată: frați, surori, mătuși, unchi, veri și verișoare, toți au venit la petrecere. 

Mama gemenilor primise cadou, de ziua ei, un ghiveci mare cu un pom, care până în acea iarnă, a stat pe terasă, lângă ușa de la intrare. În anul acela, era o iarnă grea și foarte, foarte rece. Fiind atât de frig afară și fiindcă pomul îi era foarte drag mamei, aceasta l-a adus în casă și l-a pus lângă ușa de la intrare, pe interior. 

Fiecare invitat venea cu un cadou, pe care era un bilețel cu numele celui care aducea cadoul și numele celui pentru care era cadoul. Astfel, toată lumea primea cel puțin un cadou. Lui David și lui Andrei le plăcea mult să-și facă cadouri. Fiind foarte apropiați și având o iubire deosebită unul pentru celălalt, erau cei mai buni prieteni. Și, așa cum cei mai buni prieteni își cunosc toate secretele și dorințele, când venea vorba să-și facă cadou unul celuilalt, erau cele mai potrivite și dorite cadouri. Bineînțeles că și în anul acela și-au luat cadouri care se potriveau perfect cu dorințele lor. 

În acel an, ningea foarte tare și, când intrau invitații în casă, erau nevoiți să-și scuture hainele la ușă. Fiecare avea câte un cadou în mână, iar pentru a-și putea scutura hainele, lăsau cadoul lângă ușă, exact sub pom.

Stăpânei casei i s-a părut foarte drăguț să aibă toate cadourile la un loc, așa că le-a lăsat pe toate sub pom. Avea mari emoții de cum vor decurge lucrurile cu gemenii și, atunci când l-a văzut pe David în ușă, s-a bucurat enorm de mult. L-a văzut și pe el cum a pus cadoul sub pom, iar nu peste mult timp, a ajuns și Andrei, care și-a pus cadoul lângă celelalte. Într-un final, toată lumea s-a așezat la masă.

• Vai, ce foame mi s-a făcut! a spus Cristi.

Bunicul a zâmbit blând și i-a spus că mai este foarte puțin din poveste.

• Dar mie îmi place povestea! s-a grăbit copilul să spună. Continuă, că te ascult bunicule, sunt foarte curios!
• Bine, a continuat bunicul. Deci, unde eram?
• La masă, bunicule.
• Ah, da. După ce toată lumea a luat cina și desertul, tradiția spunea că e momentul împărțirii darurilor. Ca în fiecare an, stăpâna casei începea prima. De data aceasta, ea a mers sub pom și a luat cadoul pe care l-a adus David. Când a ridicat cadoul, a văzut că pe acesta era trecut un singur nume.

•  “Andrei”, a spus ea, într-un final.
• De la cine? s-a auzit o voce de copil din cameră.
• De la Spiritul Crăciunului, a continuat ea.
• Ce este Spiritul Crăciunului? a întrebat alt copil.
• Spiritul Crăciunului este toată recunoștința pe care o simțim noi pentru cadoul primit de la Hristos și toată iubirea pe care o dăruim noi, la rândul nostru, oamenilor, în fiecare zi.
• Și eu am un cadou de la Spiritul Crăciunului? a întrebat copilul.
• Fiecare dintre noi are cadouri de la Spiritul Crăciunului, a răspuns aceasta, și i-a înmânat cadoul.

Când băiatul a deschis cadoul, și-a dat seama de la cine era și i-au dat lacrimile de fericire. Andrei s-a ridicat și l-a îmbrățișat pe David, care era foarte fericit să se împace cu fratele său. Stăpâna casei a continuat să ia cadouri de la Spiritul Crăciunului, de sub pom, până când acestea s-au terminat și fiecare om din încăpere avea cel puțin un cadou. Oamenilor le-a plăcut atât de mult cum s-au simțit, încât au povestit tuturor prietenilor ce s-a întâmplat în seara de Crăciun, iar anii următori, oamenii au început să-și ia câte un pom și să pună sub el cadouri de la Spiritul Crăciunului.

• Bunicule, dar de ce noi spunem că avem cadouri de la Moș Crăciun? a întrebat Cristi.
• Fiindcă, dragul meu, Spiritul Crăciunului este atât de bătrân, încât este ca un moș. 

Cristi s-a uitat către pomul împodobit și a simțit toată recunoștința despre care se vorbea în poveste și toată iubirea pe care i-au dăruit-o cei din familia lui. În acel moment, și-a dorit să transmită mai departe acea iubire, așa că a decis că este în regulă să primească toată lumea cadouri de ziua lui.

Autor: Tosha Ferdean

Editor: Adina Turcu

Imagini: Inteligență artificială