Steluta

Acum mult timp în urma, din Univers a picat o steluță mica ce a ajuns în solul fertil al planetei Pământ.

Soarele era bland si cald cu ea. Pământul a avut grija de ea, ii oferea siguranta si o strangea in brate până a început sa prindă rădăcini, exact ca o mama. Incetul cu incetul,  Soarele şi Pământul au devenit părinţii ei.

Bratele mamei Pamant erau minunate însa curiozitatea crestea odata cu Steluta. Se tot intreba ce se afla dincolo de braţele mamei Pământ. A dat la o parte pământul din jurul ei şi l-a văzut pe tatăl ei,  Soarele. Soarele s-a bucurat să vadă curajul fiicei sale. Se s-a bucurat să vadă că Steluţa avea rădăcini puternice, bine infipte în bratele mamei Pământ.

Cand a ajuns in bratele tatalui sau, Steluţa se transformaseră într-o floare rosie, cu 8 petale. Acum avea aceeasi culoare cu mijlocul Soarelui, semana cu tatal ei. Cu fiecare clipă ce se scurgea, floarea devenea tot mai mare şi mai puternică. Muladhara a fost numele primei flori. Acum Steluţa simţea din toată fiinţa ei rădăcinile din mama Pământ, simţea siguranţa care îi oferea şi cum sensibilitatea ei creştea.

Universul se bucura ca Steluţa avea o familie frumoasa. Chiar dacă Steluţa creştea în siguranţă şi dragoste, el simţi tristeţea în sufletul Steluţei. Curiozitatea Steluţei creştea, odată cu ea şi dorinţa ei de a fi mai mult, de a fi ca tatăl Soare şi mama Pământ. În acel moment Universul suflă un curent plin de iubire peste Steluţa.

Iubirea dădu naştere unei alte flori. Aceasta era de un portocaliu strălucitor si avea 8 petale, doua la bază pentru fiecare parinte si 6 care se intindeau catre Univers. Steluţa a simţit o parte din tatăl Soare în ea şi o parte din mama Pământ, a simţit dualitatea, a simţit că are în ea cele două părţi de feminin şi masculin. Din inima Steluţei, s-a auzit un nume minunat: Svadisthana, acesta va fi numele florii numarul 2.

Steluţa era fericita si simtea ca a primit foarte multe de la lume, asa ca vroia si ea sa dea ceva inapoi. A început să îşi conștientizeze propria fiinţă. Curiozitatea din nou a impins-o spre descoperire. Îşi dorea să ştie mai multe despre ea. De unde vine, cum a ajuns în braţele mamei sale, să vadă dincolo de braţele mamei Pământ şi tatălui Soare. Această emoţie a dus la încolţirea în Svadisthana a unei noi flori. Ca fiecare floare, aceasta era foarte diferita de surorile ei. Frica de necunoscut o cuprinse pe Steluţă. Insa curiozitatea era mult mai mare şi i-a dat curaj să o primească pe Manipura în viaţa ei, asa o chema pe cea de-a 3-a floare.

Culoarea galbenă s-a definit din ce în ce mai mult şi cele 10 petale strălucitoare îi puneau în valoare frumuseţea. Numele florii a fost dat de însuşi floarea, fiindcă floarea se cunoştea foarte bine şi Steluţa s-a bucurat că are o astfel de parteneră. Manipura i-a adus complexitatea în viaţa Steluţei, complexitatea emoţiei, complexitatea gândurilor şi complexitatea cunoaşterii de sine.

Steluţa era fericită să aibă cele trei flori în viaţa ei. Timpul petrecut cu ele îi era foarte valoros şi în fiecare moment descoperea cate o emotie noua ei. Una dintre emoţii a fost speciala si a dat rădăcini unei noi flori. Floarea îi intensifică emoţia până acesta s-a transformat într-un sentiment de iubire necondiţionată.

Acum se uita la toate cele 4 flori şi înţelegea că de la prima floare până în prezent, a trăit multe schimbări şi noua floare îi oferea un sentiment divin. Simţea că ceva măreţ îi umple viaţă, simţea cum se contopeşte cu tot şi cu toate. Cele 12 petale ale florii au cuprins toate florile existente şi în final cea de-a 4-a floare îşi anunţă numele: Anahata. Un nume mai frumos pentru această floare nici că ar fi putut exista!

Cele patru flori duceau o viaţă frumoasă împreună. Într-o dimineaţă Steluţa a simţit nevoia să vorbească lumii. Ea simţea toate nevoile, emoţiile şi stările florilor dar nu putea vorbi cu ele. Ea vroia să îşi exprime emoţiile, şi să le audă pe florile ei exprimându-se. Căutarea ei a dus la naşterea unei noi flori. Această floare era de un albastru deschis, era asemănătoare cu cerul şi avea 16 petale.

Numele celei de a 5-a flori este Vishudda. Ea a făcut ce nu mai era făcut până acum, a învaţat florile cum să comunice una cu alta nu doar cu Steluţa. Vishudda era expresia vie a fiecărei flori şi făcea legătura armonioasă dintre Steluţă şi ea însuşi, dintre Steluţă şi florile ei.

Într-una din zile, Steluţa simţi un amestec de emoţii care vroiau sa iasă la iveală. Se întreba dacă oare ea era singura de acest gen. Îşi punea întrebări la care nimeni nu reuşea să îi răspundă. Atunci s-a lăsat pe spate şi s-a uitat la cer, spre tatăl Soare şi l-a implorat să o ajute să înţeleagă de ce a venit ea aici pe Pământ, ce rost are ea aici.

Căutarea şi dorinţa ei de cunoaştere a dat naştere unei noi flori! Ce-a de-a 6-a floare avea doar două petale de culoare violet, culoarea conştiinţei si se numea Ajnei. Unicitatea florii a făcut-o pe Steluţa să înţeleagă că aceasta o reprezenta în totalitatea. O petală era pentru Steluţa care era aici pe Pământ şi a doua petală era pentru energia care o lasase in Univers. Ajnei făcea legătura dintre ea şi Univers. Însuşi Universul şi-a aplecat privirea către Steluţa să-i vadă noua floare.

Acum Steluţa era completă, avea rădăcini puternic ancorate în mama Pământ. Avea cele 6 flori care îi asigurau starea de bine în fiecare clipă a existenţei ei, cuprindea totul şi totul era cuprins de ea. Steluţa simţea fiecare vietate de pe Pământ şi fiecare vietate de pe Pământ o simţea pe ea. Aşa a dus o perioadă îndelungată traiul pe Pământ fiind fericită şi împlinită. Într-una din zile, după sute şi sute de ani trăite pe Pământ, Steluţa a simțit că e momentul să se întoarcă de unde a venit. A simțit că e momentul să se întâlnească din nou cu Universul, cu creatorul ei. Atunci din vârful Steluței a început să crească o ultimă floare. Aceasta avea 1000 de petale şi avea lumina cea mai pură, lumina albă. În acel moment steluță a recăpătat culoarea ei de început. Acum avea o legătură completă din Pământ în Univers.

Numele celei de a 7-a era Sahasrara. Lumina a început sa curgă prin ea către fiecare din cele 6 flori până a ajuns în Pământ. În acest moment Steluţa noastră a știut că şi-a îndeplinit rostul ei pe Pământ. Era momentul ca mama Pământ şi tatăl Soare să îi dea drumul. Era momentul ca Steluţa noastră să se desprindă.

Acum era momentul ca cele 7 flori să ia o formă pământeană şi acestea au luat o forma desăvârșită pe care Steluţa a numit-o: OM. Astfel s-a ridicat spre Univers şi în urma ei a lăsat Omul cu toate cele 7 flori făcând parte din el. În ultimul moment Steluţa s-a uitat la Om şi şi-a reamintit nașterea fiecărei flori, a simțit cum este inundată de emoțiile pe care le-a avut la descoperirea fiecărei flori.

In acel moment a stiut ca vrea sa-i faca cel mai frumos cadou Omului: a făcut astfel încât Omul sa nu mai țină minte nimic, să uite de flori lui şi i-a șoptit la ureche:

• Descoperă-le!!! Sunt minunate!!,

Acestea au fost ultimele cuvinte care le-a rostit Steluţa pe Pământ, înainte de a da viaţă omului şi de a-şi lua zborul către Univers.

Cu drag, Tosha.