Știința din PREZENT
Tehnica PREZENT pare a fi o abordare comprehensivă și sensibilă în gestionarea situațiilor cu copiii. Prin focalizarea pe aspecte precum observarea atentă, respirația, evitarea escaladării, construirea încrederii și empatizarea, aceasta pare să promoveze o comunicare sănătoasă și conexiunea cu copiii. Este o metodă interesantă și axată pe dezvoltarea unei relații pozitive.
Tu ai experimenta această tehnică în practică?
Hai să detaliem fiecare literă din acronimul PREZENT în contextul teoriei și științei:
P – privește copil
Teorie: Se bazează pe observarea atentă a comportamentului copilului.
Știință: Studiile arată că observarea atentă a expresiilor faciale, limbajului nonverbal și a semnalelor emoționale contribuie la înțelegerea nevoilor și stării emoționale a copilului.
Neuroștiințele susțin că ochii sunt o poartă către creier și că procesarea informațiilor vizuale poate influența modul în care percepem lumea și relaționăm cu ceilalți. Privirea atentă poate stimula conexiuni emoționale și cognitive mai puternice. Privirea atentă poate influența dezvoltarea socială și emoțională a copilului. Atunci când un adult privește cu atenție un copil, acesta simte că este observat și valorizat, ceea ce poate contribui la dezvoltarea încrederii și a stimei de sine.
R – respiră
Teorie: Se referă la importanța luării unei pauze pentru a gestiona propriile emoții înainte de a reacționa.
Știință: Respirația controlată poate influența sistemul nervos autonom, reducând stresul. Studiile arată că tehnici de respirație pot modula răspunsul la stres și îmbunătăți calitatea interacțiunilor.
Respirația profundă și controlată poate influența sistemul nervos autonom, echilibrând activitatea între sistemul simpatic (responsabil pentru stres și alertă) și sistemul parasimpatic (responsabil pentru relaxare). Astfel, respirația adecvată poate contribui la reducerea stresului.
Respirația poate influența reacțiile noastre emoționale. Un ritm respirator calm poate contribui la stabilizarea stării emoționale, facilitând abordarea calmă și rațională a situațiilor.
E – evită escaladarea
Teorie: Propune prevenirea intensificării conflictelor prin evitarea reacțiilor impulsive.
Știință: Conceptul de escaladare a conflictelor este abordat în psihologia relațională, unde gestionarea conflictelor este crucială pentru menținerea relațiilor sănătoase.
Principiile Comunicării Nonviolente (CNV) susțin evitarea limbajului și comportamentelor care ar putea intensifica conflictele. Prin utilizarea comunicării empatice și a ascultării active, se poate preveni escaladarea și se pot găsi soluții constructive.
În psihologia relațională, teoria conflictului evidențiază importanța gestionării și rezolvării eficiente a conflictelor pentru menținerea relațiilor sănătoase. Evitarea escaladării este o strategie pentru a preveni intensificarea conflictelor și a păstra dialogul deschis.
Z – zidește încredere
Teorie: Sugerează construirea unui mediu în care copilul simte încredere și siguranță.
Știință: Psihologia dezvoltării susține ideea că încrederea într-un mediu sigur este esențială pentru dezvoltarea emoțională și socială sănătoasă a copilului.
Conform teoriei atașamentului, construirea unei relații sigure și încrezătoare între adult și copil în primii ani de viață este crucială pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului. Construirea încrederii este fundamentală pentru atașamentul securizant.
Hormonul oxitocină, cunoscut și sub numele de “hormonul încrederii” sau “hormonul iubirii”, este eliberat în situații sociale pozitive, precum interacțiunile cu cei apropiați. Construirea încrederii poate stimula eliberarea oxitocinei, consolidând astfel legăturile emoționale și creând un mediu de încredere reciprocă.
E – empatizează
Teorie: Încurajează conectarea emoțională și înțelegerea perspectivei copilului.
Știință: Empatia este abordată în psihologie și neuroștiințe ca o abilitate cheie în dezvoltarea relațiilor și înțelegerii reciproce.
Teoria Minții, sau teoria cogniției sociale, este fundamentală în înțelegerea empatiei. Aceasta presupune capacitatea de a ne imagina gândurile, sentimentele și perspectivele altor persoane. Empatizarea implică să intrăm în perspectiva copilului și să ne dăm seama de starea sa emoțională.
Studiile de neuroștiințe arată că empatizarea este susținută de procese neurologice precum oglindirea creierului. Atunci când observăm emoțiile altora, unele părți ale creierului nostru se activează într-un mod similar cu al celor pe care îi observăm, facilitând înțelegerea și răspunsul la stările emoționale.
N – numește emoția
Teorie: Propune recunoașterea și etichetarea corectă a emoțiilor copilului.
Știință: Studiile arată că dezvoltarea inteligenței emoționale este legată de capacitatea de a recunoaște și a gestiona emoțiile, având impact asupra bunăstării psihologice.
Studiile arată că abilitatea de a numi emoțiile poate facilita reglarea lor. A pune în cuvinte ceea ce simțim activează cortexul prefrontal, regiunea creierului asociată cu procesarea cognitivă și controlul emoțional.
Empatizarea contribuie la formarea și menținerea conexiunilor interpersonale sănătoase. În contextul relațiilor cu copiii, empatia înseamnă să fim sensibili la nevoile și stările emoționale ale acestora, promovând astfel învățarea socială și dezvoltarea emoțională.
T – trăiește conectarea
Teorie: Încurajează stabilirea și menținerea unei legături emoționale puternice cu copilul.
Știință: Psihologia legăturii și teoria atașamentului subliniază importanța relației persoanei de atașament a copilui în dezvoltarea emoțională și socială a acestuia.
Conform studiilor, relațiile sănătoase caracterizate de conectare pot avea un impact pozitiv asupra sănătății mentale. Acestea contribuie la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase și la reducerea riscului de probleme emoționale și comportamentale.
Experiența conectării poate influența reglarea sistemului nervos autonom. Stările de conectare și apropiere pot activa sistemul parasimpatic, reducând stresul și contribuind la starea de bine.