Am promis ca voi scrie articol pe doua teme, dintre care una este aceasta: Tehnica recunostintei. Aceasta tehnica este extrem de cunoscuta si probabil o cunosti foarte bine. Azi vreau sa-ti povestesc un pic cum a functionat si mai functioneaza pentru mine.Tehnica recunostintei consta in a-ti exprima recunostinta fata de lucrurile pe care le ai si viata pe care o traiesti. La inceput este extrem de greu, mai ales daca esti o persoana negativista cum eram eu acum mai bine de 9 ani de zile in urma. Pe atunci o nascusem pe fica mea si hormanii mei o luase razna drept urmare am primt in casa corpului meu pe doamna depresie postanatala care a decis sa isi faca sediu permanent timp de 7-8 luni. In acest timp credeam ca sunt o mama groaznica si nu-mi lasam copilul cu nimeni fiindca nu puteau sa aiba grija mai bine decat mine. Ploaia de emotie revarsata prin lacrimi zilnice, era un fenomen frecvent si cea mai buna prietena a doamnei depresie 🙂 . Astfel am inceput cautarile mele. In acest moment ajunsesem sa practic diverse metode de rugaciune, apoi de meditatie si intr-un final am ajustat ce mi se potriveste mie. Pe vremea aceea am auzit despre rugaciunea lasului si rugaciunea “adevarata”. Prima era cu :”Doamne da-mi, Doamne fa-mi” ai a doua era cu “Doamne iti multumesc pentru”. A doua mi s-a parut mult mai aproape de sufletul meu. In acest moment din viata mea am inceput sa practic tehnica recunostintei fara sa stiu cum i se mai zice.
In acea perioada din viata mea mi-am dat seama cat de fericta si binecuvantata sunt pentru ca aveam masina de spalat si apa calda. Imi amintesc cat de uimita eram de aceasta constientizare si cat de ignoranta am fost pana in acel moment. De atunci in fiecare seara si de foarte multe ori peste zi, ma gandesc pentru ce lucruri sunt recunoscatoare, ma gandesc la contextele si oamenii din viata mea si foarte important la faptul ca sunt in aceasta viata si am posibilitatea de a imi crea viata ca un pictor folosind culorile mele de emotie si panza mea de viata 😉 .
Asta inseamna tehnica recunostintei, sa identifici cele mai marunte si nesemnificative lucruri si sa intelgi cat de binecuvantat esti pentru ca esti asa cum esti si acolo unde esti. Sa intelegi ca locul unde te afli in acest moment este cel mai bun pentru tine, ca poti beneficia de cele mai bune lectii si sa profiti de invatatura din ele.
Concluzia este una simpla: fericirea este o alegere!
Te salut cu drag si recunistinta, Tosha.
Pingback: Gandirea pozitiva